Menu
RSS

Ultimul opincar din Oltenia- Alexandru Ilinca

Ultimul opincar din Oltenia- Alexandru Ilinca

Vâlceanul Alexandru Ilinca este, la ora actuală, unul dintre ultimii opincari din țară. Lucrează opinci de când se știe, practic de când era mic. A invățat meseria de la tatăl său, care lucrează și acum, la 86 de ani. Știe că a rămas printre ultimii meșteri din țară și asta îl bucură dar îl și întristează.

Fac opinci de mic copil, dar cred că am rămas printre puţinii opincari din ţară. Mai sunt câţiva care mai cunosc meşteşugul, dar nu ca să popularizeze, sau să ducă arta mai departe. În schimb, eu am ales să ies şi să popularizez din nou opincile. Sunt invitat în permanenţă la Goleşti, la Muzeul Satului din Bucureşti, la diverse tabere de meşteşuguri. În sfârşit, acum sunt apreciat! Şi, evident, mă bucur!”, a declarat mai meșterul pentru universulargeșean.ro.

Meșterul nostru știe cel mai bine cât de greu se confecționează opincile, pentru că pielea se lucrează umedă, direct pe picior, pentru că nu există calapod, ca la orice pereche de pantofi.

Cea mai bună piele pentru opinci este cea de la porci care au doi ani. Bătrânii pârleau porcul cu spatele în jos și cu picioarele în sus. Partea de șoric de pe spate, care nu era pârlită era bună pentru opinici, iar restul se putea consuma sau folosi pentru piftii.

Alexandru Ilinca mai spune că opinca avea și un efect terapeutic, pentru că piciorul sințea toate denivelările pământului, iar acest masaj era foarte benefic pentru circulație.

În primul rând, opinca are efect terapeutic. Când mergi pe pământ doar în opinci, simţi toate denivelările, ceea ce e un masaj foarte bun la tălpi, care sunt sediul centrilor nervoşi, fiecare corespunzând unui organ intern. Astfel, fiecare îşi intensifică funcţiile şi ajunge chiar să vindece anumite deficienţe. Opinca e uşoară, practică şi sănătoasă. Înainte, se purtau opinci cu părul de porc nebărbierit pe exterior. Aveau două avantaje: unul - că ţineau mai mult, erau mai rezistente, şi al doilea - că nu alunecau. Pe parcurs, oamenii, inventivi, au observat că le pot face să nu mai alunece dacă pun un lanţ pe sub talpă! După aceea, metoda a fost folosită şi la maşini, cu lanţurile pe roţi. Dar patentul a apărut la opinci!”, declară meșterul popular pentru sursa citată.

În vechime, românii făceau opinci din felurile materiale, cele pe care le aveau în casă. Se făceau şi din coajă de copac, şi din tablă, şi din resturi de pantaloni, de cioareci de lână. In vremea războiului s-au făcut opinici și din anvelope de motociclete nemțești.

Vă întrebați cât de mare trebuie să fie bucata de piele necesară pentru o opincă? O bucată de 20 pe 30 cm și multă pricepere, evident.

Astăzi meșteșulul aproape a dispărut, deși străinii care vin în România se sau în vânt după opinci.

Eu unul, lucrez pentru mine. Dacă mai găsesc şi câte un client, e partea a doua. Mai cumpără unii, care se întorc la tradiţie. Iar străinii sunt fascinaţi. Am avut la Muzeul Astra, la Sibiu, un grup de studenţi din America, care au venit special să înveţe să facă opinci. Fiecare a plecat acasă cu câte o pereche în picioare. Au fost 17! Făcute de ei şi... terminate de mine, că asta e, totuşi, o meserie, nu o poţi deprinde aşa, din prima. Nu e atât de simplu pe cât pare. De obicei, lucrurile simple sunt cele mai complicate! Dar eu nu vreau să las să moară acest meşteşug. Iar eu fac promovare, nu comerţ! O pereche de opinci costă între 10 şi 100 de lei, dacă e vorba de o pereche comercială. Dar cele mai multe sunt de expoziţie, şi acestea nu au valoare materială, ci valoare culturală, istorică, sentimentală! E vorba despre pasiune! Nu pui problema de cât ai muncit, ci ce a ieşit!”, mai afirmă Alexandru Ilinca pentru universulargeșean.ro. (Foto: adevarul.ro)
Puteți urmări și un reportaj realizat de jurnaliștii de la Digi 24, despre meșteșugul lui Alexandru Ilinca.

 

 

înapoi la partea de sus